Ce ţi-e şi cu miracolele astea...

Parcă nici n-ai spune că a fost etapă în weekend. A fost greu, chiar şi pentru microbişti, să se prindă când încep meciurile şi pe ce canal. Am fost bombardaţi realmente, din orice sursă posibilă, de bălăcăreala dintre Piţurcă şi Becali. Chiar dacă ţi-ai fi propus să stai departe de ziare, radio, TV sau Internet, tot n-ai fi reuşit să scapi de această nouă telenovelă dâmboviţeană. Exact ca într-un banc care circula pe vremea lui Ceauşescu, trebuia să ai grijă când deschideai frigiderul, că riscai să-l auzi şi acolo pe Becali.
Cred că e lesne să precizez gradul meu de interes faţă de ce mişcă la Steaua. Şi totuşi! Era de aşteptat un asemenea deznodământ. Prea multă isterie s-a creat în jurul revenirii lui Piţurcă în Ghencea. Poate mulţi dintre stelişti au uitat că în timpul ultimului mandat l-au înjurat chiar mai abitir decât pe Becali. Mai ţine cineva minte acel celebru banner "Piţi, te urâm"? Oricum ar fi, era clar ca lumina zilei pentru orice individ care ştie pe ce lume se află, că atâta mizerie cât s-a strâns la acest club doar în epoca latifundiarului n-avea cum să încapă sub niciun preş. Ghencea nu se putea transforma peste vară dintr-un teatru de război într-o oază de fericire, unde zburdă inorogii pe sub curcubeie.

Aud acum că Ţiţi Dumitriu umblă de câteva zile pe la stadion, poate poate l-o remarca Becali şi l-o aşeza pe bancă. Privindu-l pe el (şi pe alţi precedesori de-ai săi) stau şi mă întreb cum pot sta unii în picioare fără coloană vertebrală? Mie-mi miroase a miracol.