Hoţul neprins e negustor cinstit. Aceasta e zicala care s-ar fi aplicat perfect lui Ioan Onicaş dacă partida Steaua-Craiova avea loc acum 25 de ani. Lipsa probelor video a salvat, pe vremea "răposatului", imaginea multor fluieraşi. Despre hoţiile la drumul mare de dinainte de Revoluţie nu există decât mărturiile celor care le-au trăit. Toată lumea ştia de ele, însă nimeni nu putea da o sentinţă. Aşa s-a întâmplat în cazul controversatului Poli-Dinamo din '87 sau a celebrului FC Bihor - Steaua din '88, care pare să fi declanşat boala regretatului Viorel Mateianu. Grigore Macavei şi Costică "Vâlcea" şi-au văzut mai departe de carieră.
Drama lui Onicaş e că s-a născut prea târziu pentru năravul său. N-a prins epoca de aur a arbitrajului pro-departamental. Cariera lui a "înflorit" taman în era tehnologiei 3D, HD şi mai ştiu eu ce alte "D"-uri. Cum reluările au fost edificatoare, orice individ care are habar de regula ofsaidului îşi poate da seama că Gargorov n-a fost afară din joc. Onicaş a fost singurul care l-a văzut pe bulgarul Craiovei înaintea liniei. L-a văzut aşa şi pe stadion, şi la televizor.
"Am crezut şi cred că am luat decizia corectă. Din păcate, reluările TV nu mă ajută foarte mult. Dacă ar fi fost o cameră amplasată pe careul mic, s-ar fi văzut că Gargorov era în ofsaid şi eu cred că el a influenţat jocul", a explicat Onicaş pentru ProSport. Nici măcar acum, la mai bine de două zile după meci, zălăuanul n-are obrazul necesar să-şi recunoască greşeala. Vă sună cunoscut acest procedeu? Nu? Iată primele două precedente care îmi vin în memorie...
5 mai 2007. Urziceni. Oaspete, tot Steaua (?!?). Portarul gazdelor, Cătălin Grigore, şi stelistul Cristocea urmăresc mingea. Grigore cade. Ex-constănţeanul, aflat la mai bine de jumătate de metru în faţa lui, s-a prăbuşit şi el. Din senin! S-a auzit un fluier. Era Tudor! Alexandru "Brad Pitt & co." Tudor. Penalty! Steaua a învins cu 2-1. În săptămâna de după meci, în loc să-şi asume răspunderea pentru greşeală, teatralul central bucureştean a făcut turul televiziunilor, înarmat cu o casetă video şi o doză consistentă de nesimţire, încercând să-şi demonstreze nevinovăţia. N-a făcut însă decât să dovedească, dacă mai era nevoie, că pentru unii simţul ridicolului e un fel de S.F. Să mergem mai în urmă...
22 mai 2004. Timişoara. Oaspete - Dinamo. La centru Sorin Corpodean, la tuşa dinspre "oficială", Marcel Savaniu. Dănciulescu, aflat în ofsaid, reuşeşte să marcheze. Fluieraşul arată centru terenului, tuşierul nu schiţează niciun gest. Dinamo s-a impus cu 2-1 şi avea titlul de campioană în buzunar. Două ore mai târziu, la "Procesul Etapei" moderat în acea vreme de Florin Călinescu, Savaniu aduce lămuriri: "N-a fost ofsaid, deoarece atacantul dinamovist era lipit de fundaşul timişorean. Deci dacă nu se întrevede o fantă de lumină între cei doi, nu e ofsaid, mă înţelegeţi?"
Drama lui Onicaş e că s-a născut prea târziu pentru năravul său. N-a prins epoca de aur a arbitrajului pro-departamental. Cariera lui a "înflorit" taman în era tehnologiei 3D, HD şi mai ştiu eu ce alte "D"-uri. Cum reluările au fost edificatoare, orice individ care are habar de regula ofsaidului îşi poate da seama că Gargorov n-a fost afară din joc. Onicaş a fost singurul care l-a văzut pe bulgarul Craiovei înaintea liniei. L-a văzut aşa şi pe stadion, şi la televizor."Am crezut şi cred că am luat decizia corectă. Din păcate, reluările TV nu mă ajută foarte mult. Dacă ar fi fost o cameră amplasată pe careul mic, s-ar fi văzut că Gargorov era în ofsaid şi eu cred că el a influenţat jocul", a explicat Onicaş pentru ProSport. Nici măcar acum, la mai bine de două zile după meci, zălăuanul n-are obrazul necesar să-şi recunoască greşeala. Vă sună cunoscut acest procedeu? Nu? Iată primele două precedente care îmi vin în memorie...
5 mai 2007. Urziceni. Oaspete, tot Steaua (?!?). Portarul gazdelor, Cătălin Grigore, şi stelistul Cristocea urmăresc mingea. Grigore cade. Ex-constănţeanul, aflat la mai bine de jumătate de metru în faţa lui, s-a prăbuşit şi el. Din senin! S-a auzit un fluier. Era Tudor! Alexandru "Brad Pitt & co." Tudor. Penalty! Steaua a învins cu 2-1. În săptămâna de după meci, în loc să-şi asume răspunderea pentru greşeală, teatralul central bucureştean a făcut turul televiziunilor, înarmat cu o casetă video şi o doză consistentă de nesimţire, încercând să-şi demonstreze nevinovăţia. N-a făcut însă decât să dovedească, dacă mai era nevoie, că pentru unii simţul ridicolului e un fel de S.F. Să mergem mai în urmă...
22 mai 2004. Timişoara. Oaspete - Dinamo. La centru Sorin Corpodean, la tuşa dinspre "oficială", Marcel Savaniu. Dănciulescu, aflat în ofsaid, reuşeşte să marcheze. Fluieraşul arată centru terenului, tuşierul nu schiţează niciun gest. Dinamo s-a impus cu 2-1 şi avea titlul de campioană în buzunar. Două ore mai târziu, la "Procesul Etapei" moderat în acea vreme de Florin Călinescu, Savaniu aduce lămuriri: "N-a fost ofsaid, deoarece atacantul dinamovist era lipit de fundaşul timişorean. Deci dacă nu se întrevede o fantă de lumină între cei doi, nu e ofsaid, mă înţelegeţi?"
2 comentarii:
Incredibil dar adevarat, am trait de atitea ori sentimentul, Steaua, Dinamo, mai nou CFR...si ne mai miram ca nu mai prea vine lumea la stadion, ca nu avem audiente la TV si mai ales ca nu avem fluerasi pe la Mondiale sau Europene...
Pnelaty pentru CFR Cluj cand Bistrita conducea cu 2-1.
http://www.youtube.com/watch?v=H33JJFx5gGA&feature=player_embedded
Trimiteţi un comentariu